De unde și până unde atâta civism?

Pentru aceia dintre voi care ați ratat weekend-ul trecut, duminică pe 27 septembrie au fost alegeri locale.

Din fericire pentru mine, nu au fost primele și, cu siguranță, nici ultimele alegeri la care am luat parte. Prima astfel de experiență am avut-o în 2012, moment la care tata a decis să fie cel care intră în competiția pentru funcția de primar al comunei mele de baștină, Maieru (BN).

La vremea aceea nu știam eu foarte bine cu ce se mănâncă lucrurile. În afară de a mă plimba împreună cu ceilalți pe toate străzile și ulițele din Maieru cu niște pliante în mână, nu puteam face mare lucru. Nu știam ce să vorbesc cu oamenii, ce să le spun, de ce l-ar vota ei pe tata.

Ei, 8 ani mai târziu, am avut șansa de a fi din nou implicat în competiția pentru Primăria Maieru. Circumstanțele au fost însă diferite. Candidat pentru primar nu mai era tata, ci Mihai. La vremea aceea, Mihai nu era pentru mine decât o cunoștință distantă. Ne știam, dar nu am stat niciodată de vorbă mai mult decât împărtășind o țigară la vreo nuntă.

Întâmplarea a făcut ca tata, în urma unor discuții cu Mihai, să devină candidatul de pe poziția a doua din lista de consilieri locali. Evident că la acest moment implicarea familiei noastre a fost una deplină și necondiționată, nu atât pentru Mihai, cât pentru tata. Cum am ajuns însă să îl susțin din tot sufletul pe Mihai în cursa pentru Primăria Maieru va fi probabil subiectul unui alt articol.

Ca să revin în prezent, Mihai nu a câștigat competiția, iar singurul lucru care s-a schimbat este componența Consiliului Local, în care vor fi de acum și 4 consilieri din echipa noastră.

Toată această campanie electorală însă mi-a reînviat unele simțiri pe care nu le-am mai experimentat de o vreme bună. Mi-a plăcut enorm să vorbesc cu oamenii, să aflu ce probleme au, care le sunt of-urile, ce consideră ei că funcționează sau nu funcționează la nivelul administrației publice de la Maieru. Am adunat idei de la oameni, pe care le-am notat la mine în telefon și pe care urma să le punem în aplicare dacă echipa noastră ar fi câștigat funcția de primar și un număr consistent de consilieri locali.

Evident că după aflarea rezultatelor, avântul ți se diminuează puțin. Este normal să fii trist, fiindcă ai depus un efort în perioada de dinainte și e normal să fii dezamăgit, pentru că te gândești la lucrurile pe care ai fi vrut să le faci pentru comunitatea ta. Pe mine lucrurile astea m-au pus ceva mai mult pe gânduri și asta m-a determinat să încep să caut.

Ce să caut? Modalități prin care eu aș putea, totuși, să propun acele proiecte către noul Consiliu Local. Nu prin tata, sau prin alți consilieri. ci eu însumi. Nu am fost nevoit să scormonesc mult internetul până să descopăr foarte multe modalități de a-mi face vocea auzită, din simpla poziție de cetățean.

Astfel, am luat decizia de a începe să fiu mult mai implicat în viața civică din Maieru. Cine știe, poate vă veți alătura și voi.

Primul pas pe care l-am făcut chiar astăzi a fost transmiterea unei adrese către Primăria Maieru, prin care am făcut câteva recomandări, inspirate de legislația în vigoare, în ceea ce privește formatul și informațiile publicate pe pagina web a Primăriei Maieru. Nu sunt idei proprii, ci sunt inspirate din alte modele de bune practici de la nivel național, însă aceste recomandări vor putea crea un pod mult mai stabil între cetățenii din Maieru și activitatea administrației locale.

Vă invit să consultați adresa transmisă de mine AICI.

Pentru orice completări sau observații legate de recomandările transmise de mine, puteți să îmi scrieți oricând la adresa contact@razvancirdan.ro.

Voi reveni cu amănunte imediat ce voi primi un răspuns din partea administrației, adică undeva în următoarele 10 zile.

Un comentariu la „De unde și până unde atâta civism?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *